Universul iubeste pamantenii. Uneori

Universul e ca un om mare si puternic. Are gandiri, trairi si actiuni proprii. Forfoteste, clocoteste si cand se infurie pe-o steluta mai obraznica o arunca in aer. Il respecta pe Soare, o tolereaza pe madame Luna si-l simpatizeaza pe Mercur, pentru numele lui cel putin dubitabil si cu tenta usor jignitoare. Dar cu Pamantul, acolo e alta poveste. Universul se comporta cu Pamantul ca un stapan imprevizibil cu un catel neastamparat. Uneori il alinta si se ingrijeste de el. Alteori ii plaseaza un ziar peste fund cand se-asteapta catelul mai putin.

In zilele din urma am trait, a mia oara, sentimentul ca Universul de razbuna pe mine. Mi-a aplicat, pe nevazute, o ditai gazeta – cu tot cu anexa de sudoku – peste dos. M-a gasit de pe unde stateam ascunsa, a improvizat un plan mai degraba prost pus la punct, apoi a luat gazeta, a rasucit-o strans, sa fie compacta, si JAP! In cateva secunde, fara sa stiu de ce, m-am trezit cu vanatai si durere. Apoi s-a calmat. Si-o fi gasit o alta victima, ori doar a obosit. Apoi l-au apucat remuscarile, si-a dat seama ca nu meritam chiar o gazeta cu anexa, a-nceput sa se simta prost.

Si m-a lasat in pace. A doua zi, plina de vanatai si de durere, am simtit ca Universul stia c-a gresit si incerca s-o dreaga. Stia c-am plans in hohote, c-am stat treaza o noapte sa-mi adun gandurile, sa-mi inventariez greselile si sa-mi dau seama cum sa fac sa n-o mai patesc si alta data. Stia ca-s obosita, ca ma doare si ca el e vinovat pentru asta. Asa ca mi-a dat o cafea scurta si tare, mi-a luat treaba pe care-o aveam in ziua aia (ba mi-a aruncat si nitel ajutor), mi-a bagat sub nas niste oameni placuti si s-a retras. M-a lasat sa-mi oblojesc vanataile cum stiu mai bine, mi-a asigurat o doza minima de liniste si s-a dus sa se simta prost altundeva.

Dar Universul e un stapan imprevizibil, puterea suprema e la el si poate reveni oricand cu o gazeta cu anexa, sau poate chiar cu un dictionar dintre cele groase si cartonate. M-a lasat cu frica de el, cu umilinta si cu neincredere totala.

Si, cel mai grav, m-a lasat cu amarul gust al convingerii ca n-am meritat-o de data asta.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s