Cate like-uri merita postarea asta?

Afara-i frig si innorat, iar eu am o dilema. De fapt doua. Prima e mai mult o panica dobandita pe loc, pen’ca am auzit un avion care suna dubios si-un suierat destul de puternic si ma gandesc asa, dac-o fi vreun pericol sa se pravaleasca peste blocul meu si sa-mi pierd frumusete de cap in favoarea unei aripi de avion. A doua e asta:
Uat da fac is rong cu oamenii astia multi si idioti care creaza, apoi cu cei care share-uiesc si like-uiesc porcarii de genul: cate like-uri merita poza asta?! Si trantesc in mijloc o poza cu vreun pui de ceva animal care mananca sau doarme sau casca sau se linge la fund. Sau, mai rau, cu vreun copilas muribund, sau vreun batran cu lacrimi in ochi. Cate like-uri sa merite? Daca esti un om echilibrat psihic si cu simtul realitatii n-ai cum sa fii placut impresionat de asa ceva. Si de ce tre’ sa-ntrebi tu cate like-uri merita? Daca-ntrebi, primeste mai multe? Crezi ca-mi dai un sut in fundul sensibilitatii, cand tocmai ma pregateam sa ignor plictisita un catel care-si linge popoul? Cate like-uri poate merita un fund de catel?

Si mai rai decat oamenii astia sunt aia care posteaza imagini, link-uri sau statusuri cu si despre atrocitati. Cu victime din razboi, cu animale schingiuite, cu copii batuti si alte asemenea. Cenzura asta are si ea rolul ei. Acuma, eu pot sa pricep ca o retea de gabaritul Facebook-ului nu poate filtra tot ce intra si ce iese, ar fi si culmea sa trimiti o solicitare si s-astepti o aprobare pentru fiecare lucru pe care-l postezi. Da’ unde cenzura nu se poate aplica asa cum trebuie, macar autocenzura sa-ti dea o palma dupa ceafa, ca expui oameni slabi de inima si copii la asemenea imagini si texte. Mi-am sters din lista 4 cunostinte in mai putin de-o luna exact din cauza asta. Ca-mi duc la gura ceasca de cafea dimineata si mi se blocheaza inghititura pe traseu, cand imi sare-n ochi un picior de om fara om atasat de el, un carnagiu pozat in detaliu pe nush’ce autostrada sau niste imagini pe care mi-as dori sa le scot din cap cu Tix si peria de sarma, ale unor catei aruncati de vii intr-un cazan cu apa fiarta habar n-am de cine si de ce, ca n-am rezistat mai mult de fix o secunda cu ochii pe minunata stire. Nu te gandesti, stimate dobitoc lipsit de intuitie, ca nu degeaba te anunta dinainte la stiri ca urmeaza imagini cu un puternic impact emotional? Ca nu toata lumea isi poate spala creierul si memoria c-un litru de rachiu? Ca nu-i dreptul tau sa decizi pentru mine daca vreau sa-mi incarc inima cu niste lucruri pe care poate as fi ales sa nu le stiu, daca mi-ai fi dat de-ales?

Asa mi-ar placea uneori sa fie pe bune teoria aia cum ca exista extratrestri si ca se plimba dezlegati printre noi, purtand chipuri omenesti si band apa Biborteni, ca sa-mi pot imagina ca sunt unul dintre ei si ca nu fac si eu parte din specia umana care uneori poate fi extrem, dar extrem de imbecila.

Vestea buna e ca n-a intrat cu japca niciun avion la mine-n casa.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s